bubiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUBÍȚĂ,bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.
bubiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUBÍȚĂ,bubițe, s. f. Bubuliță. – Din bubă + suf. -iță.
bubiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe
bubiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUBÍȚĂ,bubițe, s. f. Bubuliță. — Bubă + suf. -iță.