buberic - explicat in DEX

buberic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

buberic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).

buberic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUBERÍC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Comp. bg. bubrek.

buberic (Dicționaru limbii românești, 1939)
buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.

buberic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buberíc s. m., pl. buberíci

buberic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buberic m. buruiană de bubă rea, cu miros tare, grețos, cu un gust acru și amar (Scrophularia nodosa).

buberic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). — Cf. bg. bubrek „rinichi”.