buboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui
bubă; abces, furuncul. –
Bubă +
suf. -oi.buboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. – Din
bubă +
suf. -oi.buboĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bubóĭ n., pl.
oaĭe (d.
bubă). Mare bubă purulentă și dureroasă.
buboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bubói s. n.,
pl. buboáiebuboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui
bubă; abces, furuncul. —
Bubă +
suf. -oi.