bronșită - explicat in DEX

bronșită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

bronșită (Dicționar de neologisme, 1986)
BRONȘÍTĂ s.f. Inflamație a bronhiilor, manifestată în special prin tuse. [< fr. bronchite].

bronșită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRONȘÍTĂ s. f. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse. (< fr. bronchite)

bronșită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BRONȘÍTĂ (‹ fr.) s. f. Afecțiune a căilor respiratorii, constînd din inflamația acută sau cronică a mucoasei bronhiilor. De o mare frecvență, b. poate fi provocată de răceală, de iritarea prin agenți fizici sau chimici, precum și de localizarea bronhică a unor maladii infecțioase (gripă, rujeolă etc.). Forme particulare: b. astmatiformă, b. capilară etc.

bronșită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală constând în inflamația mucoasei bronhiilor, caracterizată prin tuse. – Fr. bronchite.

bronșită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bronșită f. inflamațiunea bronhiilor, caracterizată prin o tuse mai mult sau mai puțin violentă și provenită din cauza frigului și a umezelii.

bronșită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. — Din fr. bronchite.