bronhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din
fr. bronche, lat. bronchia.bronhie (Dicționar de neologisme, 1986)BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen.
-iei. / < it.
bronchi, cf. lat.
bronchia, gr.
bronchos – trahee].
bronhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat.
bronchia, gr.
bronkhia)
bronhie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. –
Fr. bronche (
lat. lit. bronchia).
bronhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brónhie (ramificație a traheii)
(-hi-e) s. f.,
art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)bronhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. — Din
fr. bronche, lat. bronchia.