bromurare - explicat in DEX

bromurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

bromurare (Dicționar de neologisme, 1986)
BROMURÁRE s.f. Reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. [Cf. fr. bromuration].

bromurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BROMURÁRE s. f. reacție chimică de adiție sau de substituție prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de brom în molecula unui compus organic. (după fr. bromuration)

bromurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. — Din brom.