bronzà - explicat in DEX

bronza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

bronza (Dicționar de neologisme, 1986)
BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].

bronza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)

bronza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.

bronza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bronzà v. a da coloarea bronzului.

bronza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRONZÁ, bronzez, vb. I, 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. — Din fr. bronzer.