bronzaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRONZÁJ,bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.
bronzaj(Dicționar de neologisme, 1986) BRONZÁJs.n. Bronzare. [< fr. bronzage].
bronzaj(Marele dicționar de neologisme, 2000) BRONZÁJs. n. bronzare. (< fr. bronzaje)
bronzaj(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRONZÁJ,bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. — Din fr. bronzage.