bronzit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din
fr. bronzit.bronzit (Dicționar de neologisme, 1986)BRONZÍT s.n. Varietate de piroxen și oxid de fier, de culoare brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. [Cf. fr.
bronzit, germ.
Bronzit].
bronzit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRONZÍT s. n. varietate de piroxen și oxid de fier, brun-gălbui. (< fr.
bronzit)
bronzit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bronzít s. n.bronzit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. — Din
fr. bronzit.