bronzat - explicat in DEX

bronzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită (de soare, vânt, etc.). – V. bronza.

bronzat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bronzát, -ă adj. (fr. bronzé). Fig. De culoarea bronzuluĭ, arămiŭ: față bronzată.

bronzat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bronzat a. de coloarea bronzului.

bronzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². — V. bronza. Cf. fr. bronzé.