broșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROȘÁ, broșez, vb. I.
Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din
fr. brocher.