bronșită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din
fr. bronchite.bronșită (Dicționar de neologisme, 1986)BRONȘÍTĂ s.f. Inflamație a bronhiilor, manifestată în special prin tuse. [< fr.
bronchite].
bronșită (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRONȘÍTĂ s. f. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse. (< fr.
bronchite)
bronșită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BRONȘÍTĂ (‹
fr.)
s. f. Afecțiune a căilor respiratorii, constînd din inflamația acută sau cronică a mucoasei bronhiilor. De o mare frecvență,
b. poate fi provocată de răceală, de iritarea prin agenți fizici sau chimici, precum și de localizarea bronhică a unor maladii infecțioase (gripă, rujeolă etc.). Forme particulare:
b. astmatiformă,
b. capilară etc.
bronșită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală constând în inflamația mucoasei bronhiilor, caracterizată prin tuse. –
Fr. bronchite.bronșită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bronșítă s. f.,
g.-d. art. bronșítei; pl. bronșítebronșită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bronșită f. inflamațiunea bronhiilor, caracterizată prin o tuse mai mult sau mai puțin violentă și provenită din cauza frigului și a umezelii.
bronșită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. — Din
fr. bronchite.