brodì - explicat in DEX

brodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
brodí (-désc, -ít), vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la țintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad”, slov. broditi „a hoinări” și breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din rom., „a nimeri” se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul”; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepție secundară și tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul” sau „a afla drumul”, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi”. Der. brodeală, s. f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepția 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.

brodi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRODÍ, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capăt. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a făcut o gafă. ♦ A pune la cale, a aranja o treabă, un plan etc. 2. Refl. A se găsi din întâmplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neașteptate, surprinzându-l. – Slav (v. sl. broditi).

brodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brodì v. 1. a găsi pe cineva sau ceva din întâmplare: am brodit-o acasă; 2. a veni pe neașteptate și la moment oportun: ai brodit-o bine azi; 3. a se întâmpla: cum se brodi, ca locul să fie alături? [Rus. BRODITĬ, a rătăci, de unde noțiunea de a ajunge sau a afla din întâmplare (asociațiune de idei analoagă lui nemeri)].

brodi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.