brocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROCÁT s. n. v. brocart.brocat (Dicționar de neologisme, 1986)BROCÁT s.n. v.
brocart.
brocat (Dicționaru limbii românești, 1939)*brocát, -ă adj. (it.
broccato, fr.
brocart). Brodat cu matasă cu aur saŭ argint:
rochie, pînză brocată. Brocat, s.n., pl.
urĭ. Stofă brocată, frenghie, serasir, zarpa, șahmara orĭ cutnie. – Și
-art și
-ard (după fr.).
brocat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brocat n. stofă de mătase țesută cu un amestec de diferite culori și cu aur sau argint, împodobită cu flori și figuri (= fr.
brocart).
brocat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROCÁT s. n. v. brocart.