brodat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRODÁT1 s. n. Faptul de
a broda. –
V. broda.brodat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRODÁT2, -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. –
V. broda.brodat (Dicționar de neologisme, 1986)BRODÁT s.n. Brodare. [<
broda].
brodat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRODÁT s. n. brodare. (< broda)
brodat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRODÁT1 s. n. Faptul de
a broda.brodat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRODÁT2, -Ă, brodați, -te, adj. (Despre țesături) Împodobit cu cusături decorative în relief. –
V. broda.brodat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brodát s. n.brodat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRODÁT1 s. n. Faptul de
a broda. —
V. broda.brodat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRODÁT2, -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) Împodobit cu broderii. —
V. broda.