broda - explicat in DEX

broda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

broda (Dicționar de neologisme, 1986)
BRODÁ vb. I. tr. 1. A coase pe o țesătură (flori, ornamente etc.); a coase la gherghef. 2. (Fig.) A inventa, a dezvolta, a născoci. [< fr. broder].

broda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
brodá (brodéz, -ít), vb. – 1. A coase o broderie. – 2. A înfrumuseța, a exagera o povestire. Fr. broder. – Der. broderie, s. f. din fr. broderie.

broda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRODÁ vb. tr. 1. a coase o broderie (1). 2. (fig.) a inventa, a născoci. (< fr. broder)

broda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie. ♦ Fig. A dezvolta, a inventa. – Fr. broder.

broda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brodà v. 1. a face pe o stofă desenuri în relief, a coase cu flori la gherghef; 2. fig. a amplifica, a face desvoltări accesorii.

broda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. — Din fr. broder.