brișcar - explicat in DEX

brișcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

brișcar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă. – Din brișcă² + suf. -ar.

brișcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brișcar m. cel ce are o brișcă.

brișcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². — Brișcă² + suf. -ar.