briză - explicat in DEX

briză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

briză (Dicționar de neologisme, 1986)
BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

briză (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.

briză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

briză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.

briză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

briză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. — Din fr. brise.