briză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare;
p. ext. adiere, boare. – Din
fr. brise.