britanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii:
p. restr. englez.
2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie;
p. restr. englez. – Din
fr. britannique.britanic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BRITANIC, Arhipelagul ~ (BRITISH ISLES) [brítiș ialz],
arh. în NV Europei, între
Oc. Atlantic și Marea Nordului, separat de continent prin
str. Pas de Calais;
c. 315 mii km
2; 60,7
mil. loc. (1989).
Ins. pr.: Marea Britanie, Irlanda, Hebride, Orkney, Shetland, Normande, Man, Anglesey, Wright. Cuprinde statele Marea Britanie și
Rep. Irlanda.
britanic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, adj.,
s. m. și
f. Englez. –
Fr. britannique.britanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)británic adj. m.,
s. m.,
pl. británici; adj. f.,
s. f. británică, pl. británicebritanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr.
britanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și
f. adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii;
p. restr. englez.
2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici;
p. restr. englez.
— Din
fr. britannique.