brizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj.,
s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv.
2. S. m. pl. Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din
fr. brisant.