brioală - explicat in DEX

brioală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri-oa-] – Et. nec.

brioală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori roșietice (Meum mutellina). [Pr.: bri-oa-]

brioală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

brioală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brioală f. plantă cu florile roșiatice si cu fructele aproape cilindrice (Meum). [Diminutiv din brie].

brioală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] — Et. nec.