briofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La
pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la
sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [
Pr.:
bri-o-] – Din
fr. bryophytea.