brioșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [
Pr.:
bri-o-] – Din
fr. brioche.brioșă (Dicționar de neologisme, 1986)BRIÓȘĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. [Pron.
bri-o-, pl.
-șe, -și, var.
brioș s.m. / < fr.
brioche].
brioșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRIÓȘĂ s. f. prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. (< fr.
brioche)
brioșă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Prăjitură în formă de pâinișoară, făcută din aluat de cozonac. [
Pr.:
bri-o-] –
Fr. brioche.brioșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brióșă (bri-o-) s. f.,
art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșebrioșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [
Pr.:
bri-o-] — Din
fr. brioche.