brigadier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și
f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (
2).
2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică.
3. (
Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [
Pr.:
-di-er] – Din
fr. brigadier.