brie - explicat in DEX

brie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

brie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brie² (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul

brie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.

brie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bríe¹ (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríile

brie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

brie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). — Et nec.

brie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIE² s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri]. — Cuv. fr.