brichetare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de
a bricheta; brichetaj. –
V. bricheta.brichetare (Dicționar de neologisme, 1986)BRICHETÁRE s.f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. [<
bricheta].
brichetare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de
a bricheta.brichetare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brichetáre s. f.,
g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắribrichetare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de
a bricheta; brichetaj. —
V. bricheta.