briantină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [
Pr.:
bri-an- –
Var.:
briliantínă s. f.] – Din
fr. brillantine.briantină (Dicționar de neologisme, 1986)BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron.
bri-an-, var.
briliantină s.f. / < fr.
brillantine].
briantină (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr.
brillantine)
briantină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [
Var.:
briliantínă s. f.] –
Fr. brillantine.briantină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)briantínă (bri-an-) s. f.,
g.-d. art. briantíneibriantină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [
Pr.:
bri-an-. —
Var.:
briliantină s. f.] — Din
fr. brillantine.