brișcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă
2. –
Brișcă2 +
suf. -ar.brișcar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă. – Din
brișcă2 +
suf. -ar.brișcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brișcár (
înv.)
s. m.,
pl. brișcáribrișcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brișcar m. cel ce are o brișcă.
brișcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă
2. —
Brișcă2 +
suf. -ar.