brevilocvent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREVILOCVÉNT, adj. (
Livr.) Scurt în expunere. – Din
it. breviloquente.brevilocvent (Dicționar de neologisme, 1986)BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (
Despre vorbire) Scurt. [Cf. it.
breviloquente].
brevilocvent (Marele dicționar de neologisme, 2000)BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it.
breviloquente)
brevilocvent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (
Livr.) Scurt în expunere. — Din
it. breviloquente.