breșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului.
2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din
fr. brèche.