breloc - explicat in DEX

breloc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară. – Din fr. breloque.

breloc (Dicționar de neologisme, 1986)
BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque].

breloc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque)

breloc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț.

breloc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brelóc s. n., pl. brelócuri

breloc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
breloc n. scule de mică valoare ce se leagă de lanțul unui ceasornic.

breloc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. — Din fr. breloque.