bretea - explicat in DEX

bretea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

bretea (Dicționar de neologisme, 1986)
BRETEÁ s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susține o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle].

bretea (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRETEÁ s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susține pantalonii etc. (< fr. bretelle)

bretea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fâșii de elastic, pânză sau piele, care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mâneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles.

bretea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. — Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).