breșă - explicat in DEX

breșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

breșă (Dicționar de neologisme, 1986)
BRÉȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adâncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].

breșă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bréșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche.

breșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRÉȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)

breșă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche.

breșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

breșă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
breșă f. spărtură de tun în zid (= fr. brèche).

breșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. — Din fr. brèche.