bremză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din
germ. Bremse.bremză (Dicționar de neologisme, 1986)BRÉMZĂ s.f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mână. [< germ.
Bremse].
bremză (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÉMZĂ s. f. 1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină. 2. (mar.) capăt de parâmă, de lanț, care servește la asigurarea unei parâme, a unui lanț ori a unei ancore. (< germ.
Bremse)
bremză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÉMZĂ s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. –
Germ. Bremse.bremză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brémză s. f.,
g.-d. art. brémzei; pl. brémzebremză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. — Din
germ. Bremse.