brelan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din
fr. brelan.brelan (Dicționar de neologisme, 1986)BRELÁN s.n. (
La unele jocuri de cărți) Grup de trei cărți (cu valoare egală, dar de culori diferite). [Pl.
-nuri, (s.m.)
-ni. / < fr.
brelan].
brelan (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRELÁN s. n. 1. (la unele jocuri de cărți) grup de trei cărți de valoare egală, dar de culori diferite, la același jucător. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formează o unitate. (< fr.
brelan)
brelan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. –
Fr. brelan.brelan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)brelan, brelane s. n. (cart.) formație de trei cărți de aceeași valoare
(în jocul de pocher)brelan (Dicționaru limbii românești, 1939)*brelán n., pl.
e (fr.
brelan, vfr.
brelenc, d. germ.
bretlenc, scîndurică). Reunirea a treĭ cărțĭ de joc de aceĭașĭ valoare. Serie de cărțĭ de joc.
brelan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brelán s. n.,
pl. brelánuribrelan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brelan n.
1. un fel de joc în cărți;
2. reunirea a trei cărți de aceaș valoare.
brelan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. — Din
fr. brelan.