brebenea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BREBENEÁ,brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.
brebenea(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BREBENEÁ,brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea.
brebenea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele
brebenea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BREBENEÁ,brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. — Breabăn + suf. -ea.