brebenel - explicat in DEX

brebenel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

brebenel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el.

brebenel (Dicționaru limbii românești, 1939)
brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.

brebenel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebenel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. — Breabăn + suf. -el.