breb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (
Castor fiber). – Din
sl. bebrŭ.breb (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)breb (brébi), s. m. – Castor.
Sl. bebrŭ, bebrĭ și de asemenea
bibrŭ, bobrŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 15;
Lexicon, 34; Cihac, II, 28; DAR);
cf. rus. bobrĭ, pol. bóbr, ceh. bobr, cr. breber. După Miklosich,
Fremdw., 77, espe un cuvînt împrumutat de
sl. din vreo limbă străină, ceea ce l-a determinat pe Philippide,
Principii, 140, să creadă că slavii îl împrumutaseră din
rom.; totuși, după Berneker 44, este cuvînt indo-european, normal în
sl. Der. din
rom. plecîndu-se de la
lat. fiber, propusă odinioară de Diez, I, 63 și reluată de Koerting 1291 și de Philippide, fusese deja respinsă de Cihac, I, 29 și Densusianu,
Rom., XXXIII, 275 și
Hlr., 98.
Cf. breabăn.breb (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BREB, brebi, s. m. (
Înv.) Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră
(Castor fiber). – Slav (
v. sl. bebrŭ).
breb (Dicționaru limbii românești, 1939)breb m. (vsl.
bĭbrŭ, bebrŭ, rus.
bobr; germ.
biber; fr.
bièvre; it.
bevére; lat.
fiber și
brebus).
Vechĭ. Castor. (Numele uneĭ mănăstirĭ și a unuĭ sat în Prah.). V.
biber.breb (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)breb, -i, s.m. – Animal rozător; castor (Castor fiber). ♦ Breb, sat aparținător com. Ocna-Șugatag, situat la poalele Gutâiului. – Din sl. bebrŭ (posibil aparținând stratului i.-e.).
breb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)breb s. m.,
pl. brebibreb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră
(Castor fiber). — Din
sl. bebrŭ.