brebeneac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de
bg. burborenie „cotcodăcit”,
sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”.
brebeneac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brebeneac m. numele bănățean al sturzului cântăreț. [Origină necunoscută].