breabăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREÁBĂN, brebeni, s. m. (
Bot.;
reg.)
1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (
Dentaria glandulosa).
2. Brebenel.
3. Nume dat mai multor specii de anemone. –
Et. nec.