branșament - explicat in DEX

branșament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

branșament (Dicționar de neologisme, 1986)
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].

branșament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRANȘAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament. (< fr. branchement)

branșament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement.

branșament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
branșamént s. n., pl. branșaménte

branșament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. — Din fr. branchement.