bramburit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (
Fam.)
1. (Despre oameni) Zăpăcit.
2. (Despre obiecte) Aflat în dezordine. –
V. bramburi.bramburit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (
Fam.)
1. (Despre oameni) Zăpăcit.
2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. —
V. bramburi.