bramburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca.
2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din
brambura.bramburi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bramburi, bramburesc I. v. t. a strica o anumită ordine, a încurca
II. v. r. a umbla fără rost, de colo-colo
bramburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca.
2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. — Din
brambura.