branșa - explicat in DEX

branșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

branșa (Dicționar de neologisme, 1986)
BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].

branșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)

branșa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.

branșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. — Din fr. brancher.