brancardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din
fr. brancard.brancardă (Dicționar de neologisme, 1986)BRANCÁRDĂ s.f. Targă pentru transportul bolnavilor sau al răniților. [< fr.
brancard].
brancardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRANCÁRDĂ s. f. targă pentru transportul răniților. (< fr.
brancard)
brancardă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportarea răniților sau bolnavilor. –
Fr. brancard.brancardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brancárdă s. f.,
g.-d. art. brancárdei; pl. brancárdebrancardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. — Din
fr. brancard.