brancardier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și
f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [
Pr.:
-di-er] – Din
fr. brancardier.