brancardier - explicat in DEX

brancardier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

brancardier (Dicționar de neologisme, 1986)
BRANCARDIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care poartă brancarda; militar care ridică și transportă răniții pe câmpul de luptă. [Pron. -di-er. / < fr. brancardier].

brancardier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRANCARDIÉR, -Ă s. m. f. infirmier pentru ridicarea și transportul răniților cu brancarda. (< fr. brancardier)

brancardier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții de pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Fr. brancardier.

brancardier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brancardiér (-di-er) s. m., pl. brancardiéri

brancardier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] — Din fr. brancardier.