braconier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. braconnier.braconier (Dicționar de neologisme, 1986)BRACONIÉR s.m. Om care vânează sau pescuiește fără voie, fără permis. [Pron.
-ni-er. / < fr.
braconnier].
braconier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRACONIÉR s. m. cel care braconează. (< fr.
braconnier)
braconier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRACONIÉR, braconieri, s. m. Cel care braconează. [
Pr.:
-ni-er] –
Fr. braconnier.braconier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)braconiér (-ni-er) s. m.,
pl. braconiéribraconier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [
Pr.: -
ni-er] — Din
fr. braconnier.