braconaj - explicat in DEX

braconaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

braconaj (Dicționar de neologisme, 1986)
BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].

braconaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)

braconaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage.

braconaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
braconáj s. n., pl. braconáje

braconaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. — Din fr. braconnage.